it may be something different

sunt ca foile unei carti...

Wed, 16 Jan 2008 19:14:11 +0300

..simt ca ma prabusesc intr-un intuneric mai mare decat mine. Si pur si simplu nu gasesc calea sa ies.Sunt intr-o camera cu peretii negri, iar usa este zidita. Nu o pot deschide, nu o pot nici macar gasi. Ma schimb intr-un nor de fum, ce nu va putea atinge niciodata pamantul, iar cerul va fi mereu prea departe pentru fum, pentru ca il strica. Voi ramane mereu la mijloc intr-o lupta continua cu viata, desi ea nu lupta cu nimeni,toti ne luptam cu ea.M-am saturat sa caut o iesire, sa gasesc ceva ce imi poate da speranta, nimic nu e atat de usor . Sunt doar cuvinte proaste fara nici un rost, ce ti le spun persoanele din jurul tau crezand ca asja te vor opri sa te arunci in fata vreunui autovehicul condus de vreun sofer binevoitor ce te va ajuta sa scapi de viata asta mizerabila. Dar nimeni nu te poate ajuta de fapt. sau nimeni nu si-a dat seama inca cum o pot face. Lasandu-te in pace! sau simplu: Imbratisandu-te! E usor sa cazi si foarte greu sa te ridici.Si chiar daca te-ai ridicat poti sa cazi din nou. Nimeni nu iti garanteaza ca echilibrul dureaza la nesfarsit.Nici macar pentru momentul pe care il traiesti acum nu poti stii exact ca va dura la infinit acea senzatie de Everything it's gonna be just fine! , because nobody can't tell you what to do, and nobody can't be sure of that. Cuz' in fact the equilibrum doesn't exist at all.It's all just crap!

Si mereu ne trezim si realizam ca am pierdut tot ziua precedenta. ca acum, ziua in care am deschis ochii din nou, nu mai detinem nimic. Toate acele elemente care odata te defineau, prin tu puteai dovedi ca existi, ca traiesti si ca amintirea ta va dainui , toate acelea au disparut definitv.Iar acum ai ramas cu un mare nimic. Ce te face sa uiti ca inainte iti placea sa traiesti. Sunt trei feluri de oameni in lume: cei nu isi dau seama,dar realizeaza ceva,cei ce vor sa realizeze, si cei nu vor realiza nimic niciodata. Ma simt atat de bine in ultima varianta.Sunt multumita sa raman acolo si nu imi doresc sa parasesc acel titlu, cuz' in fact..i've lost all I have. Oamenii ma cunosteau datorita unor trasaturi, datorita unor lucruri ce le apareau in minte cand auzeau numele meu, cand ma vedeau, cand ma auzeau, iar acele trasaturi le-am pierdut. Si incerc din rasputeri sa le redobandesc. dar ma mint, ii mint pe cei ce asteapta ceva de la mine, caci de fapt am impresia ca eu fug de ele.Nu le mai vreau. Nu ma consider demna de ele , dar nu doresc sa vad pe altcineva dobandindu-le. Intr-un fel sunt ale mele .Le-am castigat si nu le pot pierde pur si simplu. Ar fi mult mai simplu daca ar exista macar iubire in viata mea. Poate aceasta m-ar ajuta sa realizez ca sunt capabila de mai multe.Pe toti ne ajuta sa realizam acest lucru.Sa ne dovedim noua insine ca putem face multe. Ca avem puterea sa realizam mult mai mult, si nu este necesar sa ne impotmolim doar pentru ca am pierdut ceva. Lucruri mereu se vor pierde.Dar in final toate se gasesc cand renunti sa le mai cauti. Atunci apar din cele mai intunecate colturi ale vietii tale si iti aduc o multime de amintiri fara nici un drept. De fiecare data cand suntem raniti, uram tot ce e in jurul nostru.Uram sa recunoastem ca am fost inselati, pacaliti, mintiti, parasiti. Preferam sa ne inchidem in sine pentru a putea uita cum este durerea din mijlocul unui colectiv. Pentru a putea fi doar noi and our pain. Dar avem nevoie de ei. De cei ce ne cunosc, de mult timp, de putin timp, nu conteaza de cand. Dar ei stiu macar o parte din multele intamplari ale vietii noastre si pot spune si ei ceva, poate fi de ajutor. dar noi nu avem nevoie de cuvinte niciodata. Cautam mereu doar acele priviri sincere care denota ca persoanele impartasesc aceleasi lucruri cu noi, bucuriile noastre, dezamgirile noastre.Avem nevoie de acele priviri pentru a continua. Niciodata nu faci ceva doar pentru tine. Si stii asta mai mult decat oricine altcineva. Facem tot pentru acea privire ce straluceste si iti spune "continua" , "faci totul foarte bine". Vrem sa fim admirati de oameni, iubiti, ajutati, cunoscuti, aparati, vrem ca persoanele din jurul nostru sa cunoasca mai mult din simplii noi, sa cunoasca laturi ascunse ce ne fac caracterul atat de special si unic. Si pana la urma chiar asja este, nu putem trai fara oamenii din jurul nostru. Iar aceasta izolare este o teama doar ca lumea nu ne va mai placea la fel de mult.Dorim sa realizam mult si sfarsim prin a realiza extrem de putin. Vizibil, dar in sufletul a zeci de oameni, noi ramanem precum versuri in poeziile poetilor. Nu vom putea niciodata uni aceste versuri, dar putem crede in ele. Si ne putem imagina cum ar arata opera facuta din parti ale noastre. Sunt ca foile unei carti. Doar ca foile nu sunt legate , iar vantul le zboara in mii de locuri.

Comments

Poveste de craciun - fratia se duce de rapa partea I

Thu, 13 Dec 2007 22:15:49 +0300

Chestia cu schimbatul prietenilor si anturajelor chiar nu functioneaza , deloc! Pentru cu cat te muti mai mult from one place to another , u'll end up all alone. Pentru ca ei te cunosc de putin timp, tu la fel pe ei , si singurele amintiri impreuna sunt doua cesti de cafea si o poza stramba intr-o seara in kre bauserati mai mult ca de obicei. Asta nu e prietenie. Desi incerci sa devii din ce in ce mai bun prieten cu ei , vei realiza ca nu mai esti incantat de prezenta lor, ca tot ce considerai cu putin timp in urma amuzant este doar a boring thing now. Probabil sunt singura care simte asta, probabil voi nu va schimbati atat de des prietenii, sau reusiti sa-i atrageti, sa-i mentineti in aceeasi unda de gandiri si conceptii. Pentru ca la mine este o situatie atat de aiurea ..atat de lame..Regret atat de mult ca m-am departat de vechii mei prieteni, doar pentru a cunoaste ceva nou, iar ei acum nu ma mai cunosc, nu ma mai recunosc, ma considera a strange person , nu inteleg nimic din ce fac sau ce zic, si nici cu ce au gresit ei de eu am renuntat la grupul lor. Daca stau bine sa ma gandesc nici eu nu stiu ..erau mereu alaturi de mine, avem o gramada de amintiri impreuna, o gramada de intamplari amuzante, imi trec si acum prin minte sfaturile lor in zilele grele, glumele lor mai mult sau mai putin "tampite" , momentele petrecute cu ei la cafeneaua noastra umila din suburbie,cutiile goale de bere ce ramaneau pe trotuar in fiecare seara , cand noi intram tarziu in casa, cum ei radeau de muzica mea, dar radeau mereu cu mine, niciodata de mine. God! i miss them so much. Am cunoscut peste 50 de persoane anul asta si inca nu s-a terminat. Dar totusi, ceva nu merge. ceva nu se imbina cum trebuie.De ce ? Incerc sa aflu si sa inteleg , dar nu reusesc decat sa inchid ochii si rememorez lucruri ce au trecut si niciodata nu vor mai exista, ele au ramas undeva in subconstientul meu si intr-un album vechi de fotografii undeva prin biblioteca mamei, sigur este plin de praf, iar fotografiile au pete lasate de timp.
Ma simt ca o lasa, o persoana ce iese din tablou, cand nu-i convin vopselurile, eu chiar nu stiu sa lupt cu viata? sau viata nu stie cum sa mai lupte cu mine?
Judec fiecare persoana de care ma ating, pe care o vad, pe care o aud, este un total idiot defect.What's wrong with me? Urasc cand trebuie sa recunosc how much problems i've got.
Schimb mereu prietenii, si poate desi nu vreau sa observ , ei ma schimba pe mine, eu recunosc ca am nevoie de o schimbare, iar ei arunca mereu vina pe mine , ca eu i-am lasat singuri in voia adolescentei premature, mi-am incheiat conturile aberarii, imaginatiei , visarii sub cerul noptii , impartirii aceleasi sticle de bere si ascultarii aceluiasi cantec over and over again si am cautat altceva, un lucru nou inovator alcatuita din alti tineri ca si mine, sau dak sunt diferiti , voi deveni si eu diferita odata cu ei , dar poate ei se plictisesc de mine.
Incepusem cu ganduri bune si am ajuns din nou la concluzia ca eu nu sunt vinovata. Nu voi deveni niciodata mai putin egoista decat acum . Si este singurul lucru bun, desi schimb relatiile de prietenie, imi consolidez unele trasaturi , nu conteaza ca sunt negative, sunt tot ce am !

Comments

johnny depp...u're deep ..i'll like to watch when u're sleep

Sat, 24 Nov 2007 14:46:35 +0300

..Cel mai tare actor, cel mai hot actor, cel mai cautat actor pe internet, cel mai iubit actor ..este perfect.

Comments

Silence...poor little silence

Fri, 23 Nov 2007 20:21:10 +0300

nu mai vreau sa aud..taceti toti...toti taceti! ..capul simt ca va cadea si se va sparge de podea....NU Va AUD! taceti!, va rog Taceti! Cateodata imi pierd mintile, urasc zgomotul, mai ales dak nu este provocat de mine. Acasa aud prin pereti, scari, culoare...tipete, certuri, nervi , in drumul meu sper orice alta zona to peace or damage aud la fel, cuvinte spuse la prea multi decibeli suportabili. Vreau linijte! si nimeni nu ma aude. as usually.....ar trebui sa nu mai folosesc cuvinte in engleza avand in vedere ,,ca sunt cam praf la materia in discutie.Subiectul acestui post nu este niciunul : in traducere libera nu-l cititi, k va plictisiti. Unul din motivele pentru nu imi puteti lasa commenturi ...stiu ca nu vor fi cuvinte de lauda asja ca mai bine nu-mi lasati deloc!
Am multe de reclamat. Ascultati-ma voi pentru ca si asja eu nu va ascult . este o mare problema cea a zgomotului, a perturbarii. Toti suntem fiinte sociale, din nefericire si avem faimosul dar al vocii, glasului si al acelor zdranganele numite cuvinte. Mare greseala! Pentru profitam de acest dar in cel mai pervers mod cu putinta. Toata lumea simte nevoia sa se exprime prin ridicarea vocii. Parintii vor sa se impuna , so tipa...Profesorii vor sa se impuna so..tipa! prietenii vor sa se impuna(sau doar sa arate ca exista ) so tipa!. Nimeni nu suporta ca cineva sa tipe in timpanul lui din fibra elastica ce ii vibreaza oscioarele alea mici cu nume tampite date de cercetatori tampiti , dar absolut toti au tipat, doresc si tipa la persoane ce ii enerveaza, ii agaseaza si ii irita! In trectu se credea ca zgomotul este vocea diavolului, dar acum ar trebui sa existe prea multi demoni pentru cati tipa in ziua de azi . S-a observat dupa ridicarea vocii de cateva ori, ca oamenii "la care se tipa " devin imuni .., iar cuvintele au inceput sa ia diverse forme , de la banalele injuraturi la cine stie ce sinistre blesteme si dezgustatoare urari. Toti tipati. Toti injurati. Nu e nevoie sa recunoasteti. Stiti in adancul vostru si este suficient. Daca exista o zi in care sa nu fi tipat la cineva ,sa nu se fi tipat la tine, sa nu fi auzit nicaieri o injuratura cat de banala , declara-te un om fericit, si ferit de viata in plinul si centrul ei . Pentru noi ca fiinte social-primitive asja ne exprimam, tipand. Nu ma judecati ca va vorbesc de tipete. Si eu tip, si simt o placere sa ridic glasul, sa imi vibreze corzile vocale si sa cred ca prin decibelii cuvintelor mele conduc persoana din fata mea, discutia din mintea mea sau doar iluzia din tampenia mea. Este un mod de a trai. Tipam cand ne lovim, cand suntem fericiti, cand suntem nervosi, mintiti, raniti, castigatori, fiecare stare ce impune iesirea din banal ..fiecare emotie ce iti scade sau cerste temperatura fizic sau psihic ne ordona sa aratam asta. Si atunci tipam. tare! Uraa! Au!! Nu-i corect!! Am Reusit!! De CE?? sunt doar cateva din cele mai frecvente exclamatii . Nu e nimic anormal sa tipi. Nu e nimic anormal in acest post . Nu e nimic anormal cu mine ( nu avem dovezi clare inca) . Ci doar este un articol banal despre o manifestare involuntara pe care u o ai , o provoci, o intreprinzi si de care nu erai constient. acum esti. Sau ar trebui sa fi. Pentru ca daca nu esti inseamna ca eu va trebui sa sterg blogul. E unica mea distractie ! Don't do it! So tipa! . data viitoare cand se va tipa la tine uita-te adanc in ochii persoanei si spune-i :" te aud oriqm . De ce ridici vocea? Ai probleme?" ;) sau doar intreaba-l " de ce simti nevoia sa ridici vocea?" Nu va stii sa raspunda ;) .

Comments

intrebari, raspunsuri si alte socoteli

Wed, 21 Nov 2007 22:19:49 +0300

Aici, now, again : v-atzi simtit vreodata nebagati in seama?Like , i don't know , vorbiti si persoana de langa nu va aude! e ciudat , e straniu si idiot de penibil ...pentru ca te simti lipsit de importanta , te simti nothing . Crezi ca nu valorezi nimic in ochii persoanei respective. Pentru ca daca stam sa recunoastem cati dintre noi nu vor sa fie ascultati, nu vor sa isi faca auzite problemele, evenimentele prin care trec, mustrarile de constiinta si formidabilele pareri . Nimeni nu vrea sa fie dat la o parte.M-am certat azi.Am vrut sa pedepsesc. Am vrut sa demonstrez ceva.Sau poate doar a fost involuntar.Dar a durut mai tare decat ma asteptam si acum ma simt bad, awful. sunt momente in viata cand nu dorim sa actionam asja si totusi ne lasam dusi de impulsuri , ne pierdem control, frau, scrupule si ajungem sa ranim, sa regretam , sa fim raniti.
De ce persoanele alea indiferente voit sau nevoit nu-si dau seama ca ne ranesc? Ca daca ar schita o privire fixa asupra noastra sau daca nu ar intrerupe din orice fleac si ne-ar lasa sa ne terminam parabolele pline de dramatism si morale, totul ar fi mutl mai bine. Ideea nu e doar sa ii zici unei persoane ca o crezi, ca esti alaturi de ea. Incearca sa ii si exemplifici prin gesturi ca o asculti, sau ca macar o auzi . Nu vreau imposibilul , nu sunt o psihopata obsedata de world understanding and communication, but something should be done. Nu putem spera la nesfarsit ca problemele vor fi rezolvate de altcineva. Am mari lacune la comunicare si socializare. Dar incerc sa-mi depasesc statutul, sa progresez, sa avansez pe ierarhia "bagatilor in seama " .Si daca tu ca o persoana nice ce esti , si pe care te-am ales sa-ti povestesc romanul vietii mele , m intrebi in timp ce eu sunt in punctul culminant al apogeului, al centrului existentei mele din fata unui idiot cu patru clase care m-a parasit pentru prietena mea, m intrebi normal si calm " O sa ploua?" logic ca imi vine sa ma urc pe pereti , dar pereti se prabusesc pe partea frontala a creierului meu, iar trupul imi este strivit de o remorca de vise . Te rog nu! Preferam un glont in inima, in ureche, in lobul stang al urechii drepte. Dar nu aceasta intrebare. NU! Pentru ca increderea mea insine scade brusc sub numarul de la pantofi , sub piciorul scaunului si sub pardoseala trotuarului, adik dispare ma intelegi?? Si tu nu iti dai seama ..deloc. T uiti nedumerit si te gandesti ca un tanar nelinsitit sau adult dependent de cafea .." Am zis ceva wrong?" Ah...ce dragut ...nici macar nu si-a dat seama ..! Nu cumva te-am plictisit, te-am faqt sa urasti povestile pentru urmatoarele 3 luni? De ce nu ai zis de la inceput..?? Pentru nus tiai k voi deveni plictisitoare..atunci de ce nu ai gasit un motiv bun sa iesi din stadiul de ascultator si acompaniator al greselilor vietii mele , al problemelor si succeselor ? Pentru ca noi nu comunicam ..nu cautam cuvinte prin kre sa iertam, sa calmam, sa scuzam..Nu stim decat sa ranim.....Exista doar un cuvant pentru a cere iertare si milioane pentru a insulta si a rani . As vrea sa fac un dictionar pentru cei ce insulta.Pentru cei ce barfesc. Fiecare sa aiba alternativa lui in dictionar si sa poata rezolva cu usurinta si cu respect problemele in care ar putea fi pus din cauza defectelor sale groaznic de iritante. Sunt tya, sunt angry si tind sa sper intr-o comunicare fara insulte si fara intrebari idioate " ce e aia"

Comments

am resurse...

Fri, 05 Oct 2007 22:54:09 +0300

Hello there!! sunt aici pentru a spune tot ce am pe suflet. vreau s avem o discutie despre familie, dspre acel dragutz sentiment si cald numit ironic CAMIN. WTF means???? well, nici eu nu sh... dar stiu k acesti greieri din caminul furnicilor vor s n protejeze. ajungem s facem primii pasi, ei sutn q noi, ajungem s n lovim l gradinitza , ei sunt tot aqlo, ajungem s mergem l grupa I, s invatzam, tot aqlo sunt,n-au pleqt ink, si uite asja intram in adolescentza.Oau! Cool! vrem din c in ce mai mult, iar ei s gandesc k nu e bine...dc s n dea prea mult...nu n putem multumi q c aveam l varsta d 2 capace si un bec..sincer NU!!!!! dar ei nu vor s priceapa...cred k dak n vor tipa in ureche over and over again s facem doar c n spun ei ...EI vor lua conducerea ..neahh..
n vor face s-i uram..s asteptam s-i parasim..s vrem s scapam mai repede din acea cusca in kre ei n obliga sa stam, numind-o ironic camera ta!!!! nu e a mea..nu vreau eu s stau in ea ..dar c s facy..tre s t conformezi si s astepti pana knd vei putea primi biletul d voie numit majorat!! stii knd il vei primi??? normal l 18 ani, dar d l parintzi nu-l vei primi nici l 80. Cel putin, eu, de la ai mei nu voi primi decat tipete si pareri de rau. Ei cred k imi sunt suficiente, dar nu-i asja!Iar eu sunt satula d tot!! simt k innebunesc, imi pierd unitatea mentala..m scufund in nervi si greseli....si tot c vreau e s fac ceva rau...am ajusn sm lupt q mn...s-mi doresc s fiu rea..k s primesc toate aceste tipete p drept..drept rasplata pentru ceea ce fac..simt nevoia s fac lucruri interzise k sa stiu de ce ei s uita urat la mn...dc m cred atat d rea!!! banuiesc k multi dintre voi avetzi parintzi kre va lasa ..s facetzi ce vretzi..asta nu inseamna k nu va iubesc...tocmai..va iubesc mult si vor sa va vada fericitzi..nu k ai mei...comunisti!! god!! aberez stiu. Nu v uitatzi asja urat l mn..k dak atzi trai viata mea o zi v-atzi da seama dc zic chestia asta.

Comments

imprevizibil, prietenii si defecte

Mon, 11 Jun 2007 21:56:08 +0300

E una din zilele mele proaste ..nu sh dc cred asta ..dar park toata lumea ma paraseste ..m simt super-nashpa..m scufudn intr-un univers plin d minciuna si invidie ...m inec in acest lac negru al prostiei...c idiotenii s mai intampla..cand vezi cum totul s prabuseste odata cu tn ..un singur succes t face s crezi k agonia s-a terminat ..dar raul abia acum incepe ...este atat d straniu ...cum s poate schimba soarta unui om intr-un sigur minut ..sau doar o fractziune de secunda poate fi stampila pentru lumea de dincolo..dc oare totul trebuie s fie atat d imprevizibil?
nu putem fi anuntzati din timp..? " vezi k maine l ora 3 ai o cearta cu sefu' ...stay calm!..." ..sau s primim un mail ..vezi k peste trei ore t va calca masina..." ...nu exista asja ceva..viatza e k un joc d cartzi, l zboara vantul atunci cand ai prea multe... nimik nu poate fi intamplator..totul are un scop..:D bunica mea obisnuia s zik k suntem pedepsitzi pt greselile noastre? ..btu wf..cn nu face greseli? exista o pers cu adevarat sfanta? no way .cunosc preoti c s imbata cu vinul d impartasanie, dascali kre injura si femei credincioase c barfesc k la gura cortului ..deci..und este acea pers kre nu a gresit nici macar odata? kre traieste o viatza fara a avea un regret ..sau o remuscare..majoritatea persoanelor din Inalta Curte ce il slujesc cu smerenie p Domnu' ..sunt doar oameni prea pacatosi ..ce au avut o viatza prea tulburata si au decis s schimbe cursul destinului lor zbuciumat ...what a bloody life..nimik nu e asja cum n asteptam ..acum esti fericit ..pe iahtul tau personal ..smiling all the way ..si in secunda urmatoare t gasim p patul spitalului dupa un grav accident maritim ..dar intrebarea mea este ..d und vine tot imprevizibilul asta? credeti k viatza fiecarui om asja e scrisa?poate k da , poate k nu . d-aia sunt atatea religii p lume..nimeni nu stie ..dar toti s mandresc cu raspunsul ..fiecare are propriul lui stil d cautare ..as vrea s intru putzin in sfera prieteniilor...auzisem odata k dak cand mori ai cel putzin cinci prieteni adevaratzi l patul tau ..atunci ai avut o viatza pe cinste.." hmm..really? i don;t think so. d fapt c este prietenul? cu c s ocupa el ...majoritatea definitiilor vorbesc despre o pers k ofera ajutor si afectiune neconditionata aproapelui sau. dar s fim seriosi ..catzi dintre voi..atzi oferit mereu ajutor neconditionat? mereu..m refer l un timp destul d lung...vretzi s zic eu ..NIMENI! ..pt k pur si simplu nu t poti abtine..nu poti oferi pt eternitate ajutor neconditionat nimanui ..stiti dc? pt k suntem oameni ..4 god slave..pt k suntem si egoisti uneori, pt k uneori vrem s ne fie si noua bn..fara s ne pese d cei din jur.Catzi dintre voi , sau catzi din oamenii de pe glob..nu au fost odata invidiosi..nu si-au dorit odata cv c avea prietenul lor? nu au zis odata .." what a luckky asshole" . nu au zbierat odata in adancul lor : dc el are si eu nu???????????" sigur..nu recunoasteti ..nimeni nu recunoaste , nici eu nu recumosc ..but the thing is ..it' our nature . A doua noastra natura e s fim ipocriti. Iubim asta..si k d obicei nu recunoastem nimik..oare dc? pt k vrems fim vazuti bn. dar totusi adoram s mintim..doar pt a n salva pielea..adoram s zambim cand d fapt vrem s lovim? atitudinile noastre sunt imprevizibile..pt k noi suntem asja..suntem fiintze umane. pacatosi ..si nefericitzi ..dar noua n place..it's our life..so ..fuck off..

Comments

ink o zi norocoasa

Sat, 26 May 2007 02:55:55 +0300

...e una din zilele alea in kre simtzi k vrei s facy tot c nu ai faqt pana acum ..una din zilele in kre t simti the smallest & u wanna be the biggest..asta simt eu in momentul asta ..sau cel putin am simtit..azi mi s-au intamplat lucruri dragutze...sau mai putzin dragutze..voi nu v-atzi simtit niciodata asha?? nu atzi vrut niciodata s luatzi nijte hotarari care va pot schimba viatza?god..aberez.. s revenim ..k prim mesaj on my new blog...i just wanna say HELLO!! and hope u''ll enjoy ..gossiping with me about different stuffs..

Comments