Chestia cu schimbatul prietenilor si anturajelor chiar nu functioneaza , deloc! Pentru cu cat te muti mai mult from one place to another , u'll end up all alone. Pentru ca ei te cunosc de putin timp, tu la fel pe ei , si singurele amintiri impreuna sunt doua cesti de cafea si o poza stramba intr-o seara in kre bauserati mai mult ca de obicei. Asta nu e prietenie. Desi incerci sa devii din ce in ce mai bun prieten cu ei , vei realiza ca nu mai esti incantat de prezenta lor, ca tot ce considerai cu putin timp in urma amuzant este doar a boring thing now. Probabil sunt singura care simte asta, probabil voi nu va schimbati atat de des prietenii, sau reusiti sa-i atrageti, sa-i mentineti in aceeasi unda de gandiri si conceptii. Pentru ca la mine este o situatie atat de aiurea ..atat de lame..Regret atat de mult ca m-am departat de vechii mei prieteni, doar pentru a cunoaste ceva nou, iar ei acum nu ma mai cunosc, nu ma mai recunosc, ma considera a strange person , nu inteleg nimic din ce fac sau ce zic, si nici cu ce au gresit ei de eu am renuntat la grupul lor. Daca stau bine sa ma gandesc nici eu nu stiu ..erau mereu alaturi de mine, avem o gramada de amintiri impreuna, o gramada de intamplari amuzante, imi trec si acum prin minte sfaturile lor in zilele grele, glumele lor mai mult sau mai putin "tampite" , momentele petrecute cu ei la cafeneaua noastra umila din suburbie,cutiile goale de bere ce ramaneau pe trotuar in fiecare seara , cand noi intram tarziu in casa, cum ei radeau de muzica mea, dar radeau mereu cu mine, niciodata de mine. God! i miss them so much. Am cunoscut peste 50 de persoane anul asta si inca nu s-a terminat. Dar totusi, ceva nu merge. ceva nu se imbina cum trebuie.De ce ? Incerc sa aflu si sa inteleg , dar nu reusesc decat sa inchid ochii si rememorez lucruri ce au trecut si niciodata nu vor mai exista, ele au ramas undeva in subconstientul meu si intr-un album vechi de fotografii undeva prin biblioteca mamei, sigur este plin de praf, iar fotografiile au pete lasate de timp.
Ma simt ca o lasa, o persoana ce iese din tablou, cand nu-i convin vopselurile, eu chiar nu stiu sa lupt cu viata? sau viata nu stie cum sa mai lupte cu mine?
Judec fiecare persoana de care ma ating, pe care o vad, pe care o aud, este un total idiot defect.What's wrong with me? Urasc cand trebuie sa recunosc how much problems i've got.
Schimb mereu prietenii, si poate desi nu vreau sa observ , ei ma schimba pe mine, eu recunosc ca am nevoie de o schimbare, iar ei arunca mereu vina pe mine , ca eu i-am lasat singuri in voia adolescentei premature, mi-am incheiat conturile aberarii, imaginatiei , visarii sub cerul noptii , impartirii aceleasi sticle de bere si ascultarii aceluiasi cantec over and over again si am cautat altceva, un lucru nou inovator alcatuita din alti tineri ca si mine, sau dak sunt diferiti , voi deveni si eu diferita odata cu ei , dar poate ei se plictisesc de mine.
Incepusem cu ganduri bune si am ajuns din nou la concluzia ca eu nu sunt vinovata. Nu voi deveni niciodata mai putin egoista decat acum . Si este singurul lucru bun, desi schimb relatiile de prietenie, imi consolidez unele trasaturi , nu conteaza ca sunt negative, sunt tot ce am !